Oare putem iubi pe cineva atât de mult încât să nici nu-i mai simţim lipsa? Şi, oare putem urî pe cineva atât de tare încât să-i ignorăm prezenţa? Între iubire şi ură ce se întinde?
20130109
))) între (((
Oare putem iubi pe cineva atât de mult încât să nici nu-i mai simţim lipsa? Şi, oare putem urî pe cineva atât de tare încât să-i ignorăm prezenţa? Între iubire şi ură ce se întinde?
20121229
iubireeeeee
El - Virginico! Virginico, m-ai lipit de viața ta Virginico! Virginico, nu mă pot elibera Virginico, Virginico! dezmiardă-mă-n șoapte! haide Virginico să petrecem lipiți întreaga noapte!!! Virginico! Virginico, eu de tine mă lipesc, Virginico vreau să te iubesc!
Ea - Ohhh! preaadoratul meu soț, de când ne-am vorbit întâiaș oară, m-am lăsat convinsă că ești o scumpă comoară. Iar fericirea pe care mi-o dai își are asemănarea numai în Rai.
Ea - Ohhh! preaadoratul meu soț, de când ne-am vorbit întâiaș oară, m-am lăsat convinsă că ești o scumpă comoară. Iar fericirea pe care mi-o dai își are asemănarea numai în Rai.
20121218
dedicaţie
El - Ce frumoasă eşti! Virginico, eşti chiar florelinte, şi frumuseţea ta mă scoate din minte.
Ea - Preaiubitul meu soţ, întreaga mea frumuseţe doar ţie ţi-o dedic, a ta e toată! Chiar şi când sunt rea, eu pentru tine tot frumoasă vreau să rămân!
20121129
stalactite şi stalagmite
Stalactite şi stalagmite. De prea puţine ori ne gândim la ele, iar când o facem, răpiţi cumva de frumuseţea lor, le ignorăm miracolul. Picăturile care cad din ţurţurii de ghiaţă, îi topesc, şi ei dispar, picăturile care cad din stalactite le măresc, le întind spre stalagmitele care se nasc din aceleaşi picături, şi ele, stalactitele şi stalagmitele durează sute de mii de ani, milioane chiar. Iar de la Cristos au trecut douămii de ani. Dacă şi-ar putea cineva da seama, nişte stalactite din nişte peşteri prea puţin s-au schimbat de la Cristos până astăzi. Cumva, timpul cosmic se mută în acele peşteri. Mintea noastră nu poate înţelege timpurile acelea, dar sufletul nostru le poate cuprinde. Mintea noastră e picătura aceea în cădere între o stalactită şi stalagmita ei, sufletul nostru e stalactită şi stalagmită la un loc. Şi atunci ne putem gândi cum miracolul stalactitelor şi stalagmitelor e acelaşi cu miracolul sufletelor noastre. Un miracol pe care doar douămii de ani prea puţin l-au schimbat...
20121125
dovezi de iubire
El - Draga mea Virginica, ce dovadă mai grăitoare a faptului cât te iubesc îți pot aduce decât aceea că îți respect toți amanții?
Ea - Dar ce fac eu, iubitul meu soț, ce altceva poate însemna decât că te iubesc atât de total încât și când te înșel o fac din prea marea iubire pe care o ți-o port. Chiar și când trupul acesta al meu aparține altora, sufletul tot al tău rămâne. Nu amanții mei contează, ci iubirea pentru tine.
20121113
20121109
tributul
El: - M'a-ncântat, Virginico, până-n adâncul cel mai profund, virginul tău trecut. N-am avut niciodată puterea să presupun că dragostea oarbă ne poate orbi chiar într'atât. Prin tine plătesc tributul.
Ea: - De ce mă osândeşti aşa? Ţi-am spus încă din a doua noastră clipă să nu crezi tare în ceea ce mă vezi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)