ochii

acum au ochi și ochii mei cum te-ai putea ascunde de ei și de ce să te ascunzi unde-ai vrea tu să pătrunzi ca să te poți smulge din mine din ochi din gânduri din tot ce mi-e bine și cum ai putea chiar tu fi tu ascunsă în umbre și fără să nu îmi mai știi ochii aceștia clonați de pofta de tine tu care bați bătăile inimii pieptului meu cum fără tine ai vrea să fiu ”eu”?

noi

ce ciudată ar fi lumea asta fără noi i-ar lipsi fără nici o îndoială zvâcnirea primară ar fi ca lumina pornită spre nicăieri sau ca o zi de azi rămasă într-un veșnic ieri ar fi un spațiu străbătut invers ar fi un alt univers nu că am fi noi miezul primordial sau saltul final e ceva mult mai simplu și mai subim noi ne iubim

cine știe?

alternativa vieții e o altfel de viață? sau e moartea? sau moartea este opusul vieții? alternativa morții e viața? sau viața este opusul morții? dacă mă pot gândi la o altfel de viață, mă pot gândi și la o altfel de moarte? și cum ar putea muri acest sentiment al meu? este el o alternativă a mea? este el viața mea? pot fi eu moartea lui? sau este el ca un soare, să se stingă? sau ca un fluture de-o zi? care e diferența dintre viața unui soare și ziua unui fluture? și oare nu sunt eu în afara acestei diferențe? oare nu eternitatea este formula mea chimică? și oare elementele acestei formule pot fi cuprinse într-un tabel periodic? cine știe? cine știe e rugat să-mi scrie!

uitări???

cine îmi poate uita amintirile ???

contopire

eu fără tine nu aş fi tu  tu fără mine nu ai fi eu

întrebări la răspunsuri

eu te caut tu mă găseşti dar continui să mă cauţi şi eu să te găsesec ameţită mă întrebi din priviri ce se întâmplă de ce tu dai de tine când mă găseşti pe mine de ce căutându-ne unul pe altul fiecare pe sine se regăseşte în celălalt de ce trebuie să mă cauţi ca să te găseşti iar eu îţi răspund cu întrebările tale pentru că tu mă întrebi cu răspunsurile mele întrebările noastre capătă aceleaşi răspunsuri în amândoi

Îl cheamă Vis

Încăpăţânat cum e visul ţine morţiş să se întâmple totul aşa cum visează el nu admite că unele vise rămân doar vise îl întreb cum poţi tu crede visule în toate visele tale dacă tu nu ai mai crede în tine ce rost ai mai avea îmi răspunde Vis privindu-mă-n ochi dar eu sunt real tu eşti o nălucă îi spun răspunde el dacă tu crezi asta cu toată mintea şi inima ta chiar tu devii nălucă e ca şi cum mi-ai spune că dacă nu cred în tine eu nu mai exist chiar aşa îţi spun spune el şi încă ceva tu eşti visul meu de aceea cred eu în vise încheie Vis.