declaraţie

unde te iubesc se vede peste tot peste tot acum nu mai e spaţiu ci e unde te iubesc când te iubesc se vede totdeauna totdeauna acum nu mai e timp ci e când te iubesc cât te iubesc se vede în cer cerul acum nu mai e cer ci e cât te iubesc...

motivul frumuseţii tale...

El - De ce nu vrei să crezi că frumuseţea ta mă scoate din minţi, şi că nici până azi  nu am găsit ştiinţa de a-mi explica motivul ei?

Ea - O! Aşa scos din minţi mai mult te iubesc, şi sunt în stare să mă fac pentru tine cea mai frumoasă, ca să te scot de tot din minţi.

albastru de Blandiana

de când o ştim blânda Blandiana există purtată în noi oriunde am fi nu am  fi noi fără ea locul acela în care ajungem fără un pas locul în care formele ascuţite se rotunjesc şi rotunjimile prind viaţă în care înotăm în aer ca într-o apă şi stăm nemişcaţi în soare la umbra razelor lui iar  nerăbdările somnului ne aduc culori de vis şi unde deşi  împreună simţim acut dorul revederii dorul privirii dorul mângâierii dorul fiind focul nostru nemistuitor de aceea ne e dor şi când nu ne e dor în starea aceea în care vremurile şi trecerile lor înmărmuresc în valuri în care trupurile noastre ating norii sufletele noastre imens albastrul infinit albastrul acela de Blandiana...

Paris

Paris un film despre farmecul unui oraş, răsfrânt în farmecul unor oameni care-l locuiesc şi iubesc. Paris un film despre farmecul vieţii, răsfrânt în famecul unor oameni care o trăiesc şi o iubesc. Dacă vreţi să vă

dumiriţi despre ce valoare are viaţa pe care o trăim, despre ce importanţă au oamenii noştri în viaţa pe care o trăim, despre cât de importanţi putem deveni unii altora doar prin simplul fapt că la un moment dat, în Paris sau aiurea, paşii ni s-au încrucişat, dacă vreţi să vă dumiriţi ce înseamnă bucuria găsirii unui job mult aşteptat cu doar o jumătate de oră înainte de banalitatea unui accident mortal, dacă vreţi să vă dumiriţi de ce sunt fermecători copiii, şi de ce ne place nouă să nu ieşim niciodată din jocurile lor, ale noastre de fapt, dacă vreţi să vă convingeţi despre vraja unei apropieri cu final cunoscut între doi oameni care par să nu aibă nimic în comun decât admiraţia pentru ceea ce însemnă frumuseţile noastre trecătoare, dacă vreţi să vă convingeţi despre imensitatea spaţiului pe care o muzică bună o poate turna în sufletul nostru, dacă vreţi să vă întăriţi frumos percepţia despre ce înseamnă o lacrimă în viaţa noastră, şi despre ce înseamnă un zâmbet, despre ce înseamnă un frate, sau o soră, un prieten sau o iubită, despre ce înseamnă trecut şi ce înseamnă viitor, dacă le doriţi pe toate acestea, şi altele la fel, uitaţi-vă la filmul acesta "Paris" regizat de Cedric Klapisch. Filmul e mai simplu, poate, decât filozoficele probleme despre viaţa noastră pe care eu cred că i le putem atribui, dar, ca orice lucru, şi mai ales de artă, cu cât e mai simplu, cu atât e mai adevărat. Şi deci, mai frumos.

născuţi la echinocţiu

Dacă admitem, şi nu avem cum să nu admitem, că felul nostru de a fi este influenţat de poziţia astrelor din ziua în care ne-am născut, ce-am putea spune despre cei născuţi la echinocţiu? că sunt echlibraţi? echidistanţi? echitabili? Interesantă în ziua echinocţiului poziţia pământului faţă de soare, o poziţie astfel încât ziua e cât noaptea şi mai departe: întunericul e cât lumina, albul cât negrul,,răutatea cât bunătatea, sofisticarea cât simplitatea. Sunt frumoase echinocţiile, şi mai ales acesta de primăvară, care priveşte spre mai multa lumină care stă să vină. Deci? ce-am putea spune despre cei născuţi la echinocţiu...

eu abur tu abur

eu abur tu abur tu abur alb eu abur gri aşa ne întâlnim aşa ne unim fără cărnuri fără forme doi aburi din a căror împreunare zboară mai departe un abur albastru al nostru albastru ca nesfârşirea

câte...câte...

câte cuvinte într-o lacrimă...câte lacrimi într-un zâmbet...câte zâmbete într-o amintire...câte amintiri într-un gând...câte gânduri într-o privire...câte priviri într-un gest...câte gesturi într-o plecare...câte plecări într-un pas...câţi paşi într-un regret...câte regrete într-o durere...câte dureri într-un cuvânt...câte cuvinte într-o lacrimă...câte