”Orașul Pierdut” - un film despre
Revoluție și Iubire, un film plin de farmec, gândit și regizat de un cubanez ajuns în State, dar niciodată plecat din Cuba. Un film cu destule dialoguri inteligente și la locul lor, un film despre ce a fost și ce este Cuba, și poate ce ar fi fost Cuba dacă oameni precum Andy Garcia ar fi rămas în patrie, și de acolo ar fi ieșit
în lume, devenind desigur ceea ce sunt astăzi. Și astăzi Garcia este unul dintre cei mai iubitori de Cuba cubanezi. Dar acolo, atunci, în Cuba anului 1959 s-a întâmplat ce s-a întâmplat, a venit o Revoluție care a confiscat oameni și averi și iubiri, în numele ei un Fidel s-a așezat la capul mesei, și stă acolo și astăzi. Cuba însă rămâne Cuba, cu oamenii ei, cu muzica ei, cu dansurile ei, cu trestia ei, cu havana ei. O scenă din film: nepotul (trecut de partea Revoluției) unui latifundiar, om muncitor și cult, vine la unchiul lui să-i confiște avuțiile, și-i spune: ”Toată bogăția ta nu mai e a ta ci a Revoluției.” De parcă un concept ar putea confisca bogății... Sau poate? Filmul poate fi un răspuns și la această întrebare. Este un film discret, cam ca regizorul lui, frumos, ca iubita din film a regizorului, cubanez ca revoluția, american ca revoluția. Un film plin de farmec. Și de învățăminte.
