iubito Blandiana noastră de dincoace de mare face legătura între apă şi pământ între pământ şi cer între îngeri şi oameni între oameni şi Dumnezeu aici în Blandiana ploi grele şi calde împietresc în curcubee deasupra văzduhului de aici zboară rotindu-se doar fluturi şi păsări şi flori niciodată avioane spaţiul Blandianei devine tot numai lumină care strălucind ne face strălucitori în trupuri şi în simţiri în Blandiana totul e plutire care se materializează în îmbrăţişările noastre aici materială devine contopirea materială devine mişcarea materială devine plăcerea material devine strigătul materială devine desăvârşirea materială devine nesfârşirea în Blandiana trupul tău primeşte contururi de vise în Blandiana ne privim şi nu mai ştim dacă aceasta e clipa de acum sau cea care ne va fi viitor prezentul devine permanent viitor în Blandiana nimic nu are sfârşit
