Se știe că filmele inspirate din întâmplări reale au un farmec aparte, și asta pentru că viața, oricum ar fi ea, e mai fermecătoare decât niște închipuiri, oricare ar fi ele, puse pe peliculă. Un astfel de film, inspirat dintr-o viață trăită este și Te iubesc de mult. Auziți: un cuplu fericit, ea medic pediatru, el tot medic, au un băiat care la vârsta de 6 ani este ”atacat” de un cancer galopant.
Încep durerile insuportabile, iar mama lui, care știa că vor urma cam două luni de astfel de viață, după care în mod sigur moartea, preferă să-i facă o injecție letală. Și pentru că parcă niciodată un necaz nu vine singur, criza provocată de boala copilului duce la divorțul celor doi părinți. Apoi mama e condamnată la 15 ani închisoare. Filmul începe aici, după ieșirea doctoriței din închisoare. Nemaiavând pe nimeni, ea merge la sora ei, soră care în răstimpul celor 15 ani de recluziune, nu a vizitat-o niciodată. Se întâlnesc deci mai mult ca două străine, trec prin mai multe crize, dar prin mai multe crize trece mai ales doctorița Juliette, căreia îi este foarte greu să se reintegreze printre oameni. În viața fiecăruia dintre noi pot inteveni, și intervin, tot felul de crize, dar când vin pe un fond psihologic sensibil, efectul lor crește, iar învățămintele pe care le putem noi primi devin parcă mai bogate. Să vă spun un episod: cele două surori merg în vizită la familia unor verișori, care nu știau nimic despre întâmplarea petrecută cu 15 ani înainte. Și acolo tensiunea e evidentă. La un anumit moment, toți cei de la masă convin ca, fiecare pe rând, să povestească ceea ce lor li se par a fi momente năstrușnice din viața lor. Când îi vine rândul, doctorița începe cam așa: ”Am avut un băiat pe care l-am omorât acum 15 ani...” moment în care toți de la masă izbucnesc în aplauze, ca și cum ar fi vorba despre cea mai bună glumă neadevărată.
E un film emoționant, un film pe care vi-l recomand cu căldură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu