Se amestecă anotimpurile în Blandiana, iarna e luminată de soarele verii, vara răcorită de zăpezile iernii. Aşa se întâmplă că, acum, când ninge, nu cad fulgi, cad cristale, cristalele acelea care albesc totul de albastre ce sunt, şi care ascund în ele, la un loc, arşiţa verii şi gheaţa iernii. E cristalină iarna noastră în Blandiana, iar ţurţurii ei răspândesc în jur curcubee. Nu are cum să fie frig, şi nu are cum să se facă noapte acolo. Acolo noi ne iubim, acolo, în cuibul încălzit de cristale şi iluminat de curcubee. Acolo, în Blandiana, şi iarna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu