20140415

amurg






Ea - Mai ții tu minte seara-aceea, și-amurgul acela violent, când eu ți-am fost ție femeea, și tu bărbatu-mi evident...?
El - Oh! da! s-a îngreunat văzduhul de patima iubirii nostre, și-nspăimântat și negru duhul cel rău se-ascunse printre astre.

9 comentarii:

  1. uite de aceea ador eu ...amurgul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dar atunci e o adorare, aceea a amurgului, de loc doi, pe primul loc e motivul adorării lui.... :-) încât nu putem ști dacă amurgul înfrumusețează momentul, sau momentul înfrumusețează amurgul....

      Ștergere
  2. :) adevărat , deși amurgul mi-a tinut companie și la bine și la rău ...îmi este aproape de suflet ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”și la bine și la rău”, sigur! în fond nu am simți că ne e bine (sau ce bine ne e) dacă nu ne-ar fi și rău (uneori). Și da! importantă e discenderea noastră, să știm să alegem ce ținem aproape de suflet: oameni, trăiri, întâmplări...toate cu dozele lor de răutate. Așa cred. Mulțumesc pt. ”vizite” și cuvinte, e ca și cum aș sta la o cafea cu tine de când...... :-)

      Ștergere
  3. exact :) așa cred și eu ...viața ține de alegerile pe care le face ..bune sau rele asumate :) ...
    îmi face plăcere acest schimb de gânduri și cuvinte :)
    ah..cafeaua ...o ador ...mmm, mi-ai făcut poftă:)...fug să îmi fac una :) așa vorba devine mai dulce :)
    de când....ce ??

    RăspundețiȘtergere
  4. de când, vorbind aici, e ca și cum am bea o cafea dulce împreună,,,,
    ,,,și mie îmi face plăcere acest schimb de gânduri și cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  5. :) așa trebuie servită cafeluța ..cu vorbe și cu povești ...

    RăspundețiȘtergere