20140810

...într.o zi...








într-o zi de vară era tare seară zăpada se-așternea ca o nea stelară în înghețata caniculă a dimineții străzile pustii vuiau în zgomote de mașini glasuri țipete urlete venind de peste tot eu atârnat de un nor căutam încă trei secunde pe care le pierdusem cu un veac în urmă și acum vreau să le găsesc ca să le pot declara nule.

7 comentarii:

  1. nu știu nici eu de ce, și cred că despre asta am putea discuta mult.....

    RăspundețiȘtergere
  2. :) păi de ce nu știi ??:P
    dar oare dacă le pierzi nu este ca și când ar fi nule ???
    sau vrei să îți mai iei amintirile din acele secunde ??:)
    cam aberez , nu-i așa ??:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. AAaa! nu aberezi!!!(subliniez din nou) ...s-ar putea să fie așa: vreau să le declar nule pt. a le putea înlocui cu alte trei, etc...da! amintirile, ele sunt dincolo de secunde, de timpuri, de ele e vorba...

      Ștergere
  3. :) frumos ...ar fi minunat dacă am putea înlocui acele 3 secunde cu alte 3 secunde ...dar cică nu prea merge :)
    și dacă stau să mă gândesc ...cred că nu aș vrea ...primele secunde fac parte din mine ..mă conturează..la fel ca și cu celelalte secunde ce vor veni :)
    ehhh ...ești tu drăguț :), dar știu eu că mai aberez din când în când :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da!
      ehhh...nu sunt drăguț pe cât aș vrea ;) dar eu altceva înțeleg prin ”a abera”, de ex. dintr-o dată să nu mai primesc comentariile tale.... :( aici și oriunde...

      Ștergere
  4. :) da uneori mă opresc și din comentat dacă aberez când nu trebuie :)

    RăspundețiȘtergere