un Oscar de Nobel

A fost un om controversat. Cred că dacă aș fi fost contemporan cu el, comportamentul lui mi-ar fi displăcut. Iar dacă el ar fi fost contemporan cu mine, cred că nu ar fi pățit ce a pățit atunci, pe la 1895.

 A fost un dandi, îi plăcea să se poarte frumos, a început să fie chiar și creator de modă, se îmbrăca de preferință 

numai în hainele elegante chiar de el concepute. Era fermecător și era frumos. S-a căsătorit cu Constance Lloyd, o femeie inteligentă, frumoasă și foarte bogată, pe care a ruinat-o. A avut doi amanți, cei mai știuți. A ieșit cu amândoi în lume, lucru de neconceput atunci. Este motivul pentru care a fost condamnat, și a făcut doi ani de pușcărie, începând cu 1895. De acolo, din închisoare, i-a scris iubitului lui, lordul Alfred Douglas, un om foarte bogat. I-a scris o scrisoare, publicată mai târziu, în care își deschide sufletul, arătând lumii câtă frumusețe și sensibilitate cuprinde în el. După ieșirea din pușcărie, singur și părăsit de toți, trăiește vagabondând prin hoteluri franțuzești de mâna a treia.

A fost un om controversat. Fermecător și respingător. Dar dincolo de toate câte le-a făcut sau nu le-a făcut, a scris o carte minunată ”Portretul lui Dorian Gray”, o carte în care viața omului este descrisă nu așa cum ne-o trăim majoritatea dintre noi, ci așa cum am vrea, poate fiecare, să o trăim.

Dacă ar exista un premiu Nobel pentru literatură acordat post-mortem, eu pe Oscar Wilde l-aș propune, cu motivația : ”pentru că a știut să descrie cu mult talent și farmec ceea ce nu a știut niciodată să trăiască.”