născuţi la echinocţiu

Dacă admitem, şi nu avem cum să nu admitem, că felul nostru de a fi este influenţat de poziţia astrelor din ziua în care ne-am născut, ce-am putea spune despre cei născuţi la echinocţiu? că sunt echlibraţi? echidistanţi? echitabili? Interesantă în ziua echinocţiului poziţia pământului faţă de soare, o poziţie astfel încât ziua e cât noaptea şi mai departe: întunericul e cât lumina, albul cât negrul,,răutatea cât bunătatea, sofisticarea cât simplitatea. Sunt frumoase echinocţiile, şi mai ales acesta de primăvară, care priveşte spre mai multa lumină care stă să vină. Deci? ce-am putea spune despre cei născuţi la echinocţiu...

eu abur tu abur

eu abur tu abur tu abur alb eu abur gri aşa ne întâlnim aşa ne unim fără cărnuri fără forme doi aburi din a căror împreunare zboară mai departe un abur albastru al nostru albastru ca nesfârşirea

câte...câte...

câte cuvinte într-o lacrimă...câte lacrimi într-un zâmbet...câte zâmbete într-o amintire...câte amintiri într-un gând...câte gânduri într-o privire...câte priviri într-un gest...câte gesturi într-o plecare...câte plecări într-un pas...câţi paşi într-un regret...câte regrete într-o durere...câte dureri într-un cuvânt...câte cuvinte într-o lacrimă...câte

Deşteptăciunile nopţilor

El - M-ai tulburat, Virginico, peste poate azi-noapte, când înainte de a adormi, mi-ai şoptit: "Nu-i aşa iubitule că acum ştii-bine că toate în lume sunt prosteşti?"

Ea - Dacă-ţi ştiam tulburarea, nimic nu-ţi mai şopteam. Dar vinovat eşti tu, prin reaua înţelegere. Da! toate în lume sunt prosteşti, în afară de deşteptăciunile fără de hotare a nopţilor noastre.