El - M-ai tulburat, Virginico, peste poate azi-noapte, când înainte de a adormi, mi-ai şoptit: "Nu-i aşa iubitule că acum ştii-bine că toate în lume sunt prosteşti?"
Ea - Dacă-ţi ştiam tulburarea, nimic nu-ţi mai şopteam. Dar vinovat eşti tu, prin reaua înţelegere. Da! toate în lume sunt prosteşti, în afară de deşteptăciunile fără de hotare a nopţilor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu