albastru de Blandiana

de când o ştim blânda Blandiana există purtată în noi oriunde am fi nu am  fi noi fără ea locul acela în care ajungem fără un pas locul în care formele ascuţite se rotunjesc şi rotunjimile prind viaţă în care înotăm în aer ca într-o apă şi stăm nemişcaţi în soare la umbra razelor lui iar  nerăbdările somnului ne aduc culori de vis şi unde deşi  împreună simţim acut dorul revederii dorul privirii dorul mângâierii dorul fiind focul nostru nemistuitor de aceea ne e dor şi când nu ne e dor în starea aceea în care vremurile şi trecerile lor înmărmuresc în valuri în care trupurile noastre ating norii sufletele noastre imens albastrul infinit albastrul acela de Blandiana...