dumiriţi despre ce valoare are viaţa pe care o trăim, despre ce importanţă au oamenii noştri în viaţa pe care o trăim, despre cât de importanţi putem deveni unii altora doar prin simplul fapt că la un moment dat, în Paris sau aiurea, paşii ni s-au încrucişat, dacă vreţi să vă dumiriţi ce înseamnă bucuria găsirii unui job mult aşteptat cu doar o jumătate de oră înainte de banalitatea unui accident mortal, dacă vreţi să vă dumiriţi de ce sunt fermecători copiii, şi de ce ne place nouă să nu ieşim niciodată din jocurile lor, ale noastre de fapt, dacă vreţi să vă convingeţi despre vraja unei apropieri cu final cunoscut între doi oameni care par să nu aibă nimic în comun decât admiraţia pentru ceea ce însemnă frumuseţile noastre trecătoare, dacă vreţi să vă convingeţi despre imensitatea spaţiului pe care o muzică bună o poate turna în sufletul nostru, dacă vreţi să vă întăriţi frumos percepţia despre ce înseamnă o lacrimă în viaţa noastră, şi despre ce înseamnă un zâmbet, despre ce înseamnă un frate, sau o soră, un prieten sau o iubită, despre ce înseamnă trecut şi ce înseamnă viitor, dacă le doriţi pe toate acestea, şi altele la fel, uitaţi-vă la filmul acesta "Paris" regizat de Cedric Klapisch. Filmul e mai simplu, poate, decât filozoficele probleme despre viaţa noastră pe care eu cred că i le putem atribui, dar, ca orice lucru, şi mai ales de artă, cu cât e mai simplu, cu atât e mai adevărat. Şi deci, mai frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu