în Blandiana toamna nu e ca toamna din lume toamna în Blandiana frunzele cad în sus se-ndreaptă spre cer ca niște stele urcătoare și umplu cu auriul lor toate zările răsăritul e frumos nu de la soare ci de la frunze apusul e apus nu numai spre apus ci pe cerul tot noi ne iubim nu ca în lume ci ca în Blandiana locul acela numai al nostru în care frunzele toamnelor sunt stele urcătoare....
Multa,multa sensibilitate si armonie in toata aceasta postare.
RăspundețiȘtergereIn Blandiana toamna nu e toamna e primavara cu spini care inmuguresc si ura metamorfozata in iubire ,iar noi ne iubim nu ca in lume ci ca in Blandiana...Felicitari!
Lia
desigur îți zâmbesc :-) Lia
Ștergere