ce mare e micul prinţ

Ar fi fost mult mai săracă lumea fără micul prinţ. Nu are nume micul prinţ, aşa că poate fi Micul Prinţ. E numele care i se potriveşte cel mai bine. Micul, pentru că e mic de statură, Prinţ pentru că e cel mai mare prinţ care a trăit vreodată. "A trăit" înseamnă de fapt "trăieşte" pentru că Micul Prinţ trăieşte cumva în fiecare dintre noi, în adulţi şi în copii în egală măsură, în cei care 

au citit povestirea lui  Saint-Exupery şi în cei care nu au citit-o, în egală măsură. Pentru că fiecare dintre noi, copii sau oameni mari, avem clipele noastre de sinceritate, şi clipele noastre de uimire în faţa a cât de minunat de simpli putem fi fiecare. Dacă noi, oamenii mari, am şti să-l lăsăm liber pe Micul Prinţ pe care, de la Dumnezeu izvorâre, fiecare îl purtăm în noi, lumea ar fi mult mai frumoasă. Lumea simţirilor noastre vreau să spun, pentru că lumea din afară este frumoasă oricum, frumuseţea ei nu se schimbă. Numai că noi, aşa de ocupaţi, vezi-Doamne, cu treburi importante, îl ignorăm pe Micul Prinţ şi-l exilăm în cotloane de-ale noastre negre şi urâte, de unde el, care nu se supără pentru că se crede prea mic pentru a se supăra, el Micul Prinţ, ne trage din-când-în-când de mânecă pentru a ne arăta ce frumoasă e o floare şi ce frumoase sunt stelele. Eu sunt sigur că dacă Hitler, monstrul acela mare, ar fi ştiut să-l asculte pe Micul Prinţ, războiul al doilea nu s-ar mai fi întâmplat, deci milioane de oameni nu ar mai fi murit. Dar din păcate....  Aşa că haideţi ca măcar noi, cei care ştim, să îl lăsăm pe Micul Prinţ să ne întrebe, şi răspunzându-i, să ne dăm seama ce minunaţi suntem noi, şi ce minunată e lumea pe care o vedem. Adică, să fim minuaţi, aşa! ca Micul Prinţ.