Noi nu murim! Ne nemurim!...ne hrănim nemurirea cu trecătoarele clipe ale vieţii acesteia. Dar noi nu suntem clipe, noi nu pierim cum pier ele, chiar dacă clipele, în nestăvilita lor trecere, ne înseamnă cu câte ceva, chiar dacă mergem spre soare-apune, minţim despre moarte atunci când spunem că murim, asemeni clipelor. Da! mergem spre soare-apune, dar la fel ca el, vom răsări. E însemnul divinităţii noastre, şi nu trebuie să credem că ne premărim atunci când ne declarăm asemănarea cu Divinitatea. Ea ne-a preamărit, când ne-a făcut aşa. De aceea sunt importante aceste trecătoare clipe, căci ele includ veşnicia. Încât trebuie să păşim atenţi prin această trecere, atenţi să nu ne strivim unii altora clipa, căci clipa aceasta pate fi mare cât veşnicia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu