Spun "Nell ...o lecţie de iubire", nu referindu-mă la film mai ales, ci la personaj. Un personaj fermecător, care mie îmi place. Mi-ar place să existe, şi să o întâlnesc pe Nell. Nu spun că în viaţă nu am prieteni minunaţi, interesanţi şi valoroşi, am! vreo cinci dintre ei, cât pentru o mână, de nepreţuit! vreo doi dintre ei, cât pentru inelar şi arătător, de neînlocuit! dar unul ca Nell nu am. Nu mă opresc însă din căutare!
Pe un afiş al filmului scrie: "Inima ei, sufletul ei, limba vorbită de ea sunt o enigmă, o enigmă numită Nell." Dar gândindu-mă la cum e ea şi cum suntem noi, cei "normalii" îmi vine să cred că mai mult noi suntem enigme, enigme în sensul de ciudaţi, ascunşi, pitiţi după un deget, sau după un cuvânt. Chiar şi când vrem să apărem în deplinătatea sincerităţii noastre, o parte din noi rămâne ascunsă, pentru că aşa suntem noi "normalii" mai enigmatici, mai ciudaţi decât ciudata Nell: dacă am deveni aşa de deplin sinceri cum e ea, am deveni, abia atunci, ciudaţi, credem cei mai mulţi, fără să ne dăm seama că ciudaţi suntem aşa cum suntem noi "normalii" cu nişte enigme "de nedezvăluit".
Cât despre film, e greu, cred eu, să nu placă, deşi unele scene par nebuneşti, dar cum ziceam, "nebunii" suntem noi, care nu le citim corect. Jodie Foster pare "lipită" de rol. E o mare actriţă Jodie Foster, toate rolurile ei, cel puţin cele pe care le ştiu eu, ea le interpretează la maxim, dar cu Nell mi se pare că e de la maxim în sus.
Merită deci văzut "Nell"! Văzându-l, spre a pricepe mai bine ce vedem, ne putem interesa despre ce este "idioglossia" şi aflând, să ştim că nu e bine să ne ascundem după cuvinte, chiar şi după acelea de noi inventate. Nell nu se ascunde după limbajul ei, ea trăieşte în limbajul ei. Ar fi bine să învăţăm şi noi asta de la ea. Ea, Nell ...o lecţie de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu