Ştiţi cum e să asculţi un tablou? Adică, vi s-a întâmplat să auziţi, nu să priviţi un tablou? Acesta, de exemplu: nu-l auziţi cum cântă? Sunt încărcate de sunete culorile, noi trebuie doar să le ascultăm, privindu-le. Sunt ca nişte simfonii tablourie, aşa sunt! Ascultaţi-l pe acesta! Deosebirea dintre o simfonie simfonie şi simfonia unui tablou poate fi aceea că aceasta din urmă nu are o durată precisă, putem privi un tablou ascultându-l de dimineaţa până dimineaţa; şi nu are nici note tabloul, nu are partitură, de fiecare dată putem auzi alte muzici privind acelaşi tablou. Notele muzicale ale culorilor sunt mai schimbătoare decât cele ale partiturilor. Aşa că vă îndemn să ascultaţi tablourile. Uneori ele cântă chiar melodia pe care veţi să o priviţi. Şi vă îndemn să priviţi tablourile. Uneori ele au chiar culorile pe care vreţi să le ascultaţi....
Stiu cum e sa ascult un tablou:) superba postare!
RăspundețiȘtergereŞtiu că ştii! ...tu, care "compui" tablouri...
RăspundețiȘtergerede aceea aprecierea ta mă bucură, nu-mi vine să cred.
cand ma gandesc la tablourile bisericii imi vine sa cant , nu stiu de ce dar am o mare impartasanie a face duhului sfant : In culorile cerului , al curcubeului si al Visurilor , reusesc sa vad cele mai frumoase tablouri posibile ... Un tablou nu poate canta dar nu are cine al asculta..... fiecare culoare imbraca o nota al imensului !!!
RăspundețiȘtergereTe ămbrăţişez, Alina
RăspundețiȘtergere