20111207

plutire





nu i s-a'ntâmplat cuiva să nu viseze nu vise în somn ci  visele acelea cu ochii deschişi şi mintea departe spre nişte străfunduri pe care din noi visele le înalţă  pe noi deodată cu ele totul devine plutire atunci ne dăm seama cum suntem uşori parcă ceva ce nici nu  există doar plutirea aceea prăbuşită în noi  noi înălţaţi în plutire culorile toate ne trec pe dinainte  toate muzicile ne trec în simţiri şi pe care le iubim fiinţele toate spirit cum suntem uşori mai uşori chiar decât visele acelea 

2 comentarii:

  1. E o filosofie aparte in scrierile tale. Interesanta si plina de mister. Gandesti profund in lucruri simple, dar totusi atat de complexe.
    Salutari cu bine.
    Sa ai parte mereu de liniste sufleteasca!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aprecierea ta mă încurajează, Tudor...înseamnă că pot "insista"!
    Şi ţie îţi doresc multă bucurie!

    RăspundețiȘtergere