Cerul mutat pe tavanul camerei....uneori cerul e atât de aproape de noi, încât nici nu-l mai vedem. Și nu pentru că ne sunt prea mici privirile pentru un cer așa de mare, ci pentru că nu realizăm că, de fapt, cerul acela imens nu e acolo, e mult mai aproape, e pe tavanul camerei, ba e și mai aproape, mult mai aproape, e chiar în noi. Ar trebui ca atunci când ne privim sufletul să vedem un cer luminat. Am afla astfel cât de mângâietoare e aceea lumină cerească ... acea lumină din noi.
Foarte frumos ..
RăspundețiȘtergereReusesti sa vezi divinitatea in tine .....Caldura si mangaierea imensului iti apartin !
”Căldura și mângâierea imensului NE aparțin” Alina
RăspundețiȘtergereSono felice di averti qui! Ciao!
posti veramente bellissime cose che servono all'anima ..Il piacere è mio !
RăspundețiȘtergere....come sai volare tu...!
RăspundețiȘtergere