Suntem mai ales clipe din trecut, și mai mult clipe din viitor, decât clipe din prezent. Suntem, în clipa aceasta, anii care am fost, anii care vom fi... Este un fel de punte de trecere peste râul vieții noastre clipa aceasta, punte care se trece ea mai repede decât trecerea noastră deasupra-i, nici nu apucăm să terminăm pasul clipei, când clipa... Noroc cu amintirile, noroc cu speranțele! Prezentul, trecutul, viitorul...viața noastră...râul nostru de sub punte, râu curgător spre veșnicia din care, cred eu, vom privi cu mirare spre ceea ce va fi fost această trecere a noastră peste o punte trecătoare...
Noi suntem tot timpul la un pas de aceasta punte dar cateodata nu suntem in gradul de a pasi solemn peste barierile vietii si ne impiedicam de noi insine chiar si atunci cand ne reculegem si ne impartasim durerile similor nostrii ....
RăspundețiȘtergere”ne împiedicăm de noi înșine”...oare de ce?
RăspundețiȘtergere