...şi iar visând

.. ...ceasuri când visăm.  Când visăm ce oră e? Ce se întâmplă cu ora când visăm? Ce se întâmplă cu noi? De ce nu putem rămâne acolo, în visul nostru? Adică în acea realitate în care putem simţi că ne naştem bătrâni, că trăind întinerim, apoi ajungem bebeluşi, şi bebeluşi fiind, nu mai murim, ci ne topim, pentru a ne naşte iar, mai bătrâni decât cum am fost, adică mai înţelepţi, mai plini de iubire...şi tot aşa...un fel de Nirvane, adică un fel întregiri în altfel de spaţii, în care, nemaifiind oră ora capătă trup, şi  o putem săruta, o putem mângâia, o putem iubi,  ca în vis, iar ea, iubindu-ne, să vrea să nu ne mai lase să plecăm, şi nelăsându-ne, să rămânem acolo, în vis, ascultând glasul orei care, netrecătoare, ne veşniceşte şi pe noi, pe cei care visăm, şi n-am mai vrea să ne părăsim visul........